Lordul George Robertson a declarat, într-un mesaj, că a urmărit drumul României de la dictatură la democraţie cu mare interes, refuzând să vină în vizită în perioada comunistă, iar în 2002 i-a făcut „o deosebită plăcere” să invite România să se alăture NATO.

„Am urmărit drumul României de la dictatură la democraţie cu mare interes şi m-am implicat personal, astfel că mi-a făcut o deosebită plăcere să invit România să adere la NATO, în 2002. Am fost de timpuriu un oponent al regimului Ceauşescu şi am refuzat mai multe invitaţii oficiale pe care mi le-a făcut în timp ce era la putere. Am declarat şi public că voi vizita Bucureştiul doar când România şi poporul său vor fi liberi. De aceea, am fost atât de încântat şi m-am simţit privilegiat când am vizitat, pentru prima dată, o Românie liberă şi am primit din partea preşedintelui (Emil Constantinescu, în anul 2000 – n.r.) Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Un alt moment memorabil a fost când m-am adresat Parlamentului României în acea clădire obscen de mare construită de dictator în timp ce poporul său suferea de sărăcie. Discursul unui secretar general al NATO în faţa unui Parlament rezultat în urma unor alegeri libere, în clădirea ”lui” a fost un epitaf potrivit pentru un conducător brutal”, se arată în mesajul fostului secretar general al NATO.

El spune că negocierile pentru aderarea României la Alianţă nu au fost uşoare, iar standardele cerute „au dat de furcă” Bucureştiului.
„Negocierile nu au fost uşoare. NATO nu este un club căruia să i te alături doar pentru că meriţi. Este o alianţă militară la a cărei securitate trebuie să contribui, dar să şi beneficiezi de pe urma ei. De asemenea, trebuie să ai instituţii democratice sustenabile, legi anticorupţie puternice, pe care să le şi aplici, o economie de piaţă şi relaţii bune cu vecinii. I-am dat de furcă României cu aceste standarde, dar în cele din urmă am fost mulţumiţi că le-a îndeplinit, pentru a fi un bun şi eficient membru al Alianţei”, a mai spus politicianul britanic.

Lordul Robertson menţionează relaţiile cu miniştrii de la acea vreme Mircea Geoană şi Ioan Mircea Paşcu.
„În acea perioadă, am avut doi prieteni buni în persoana miniştrilor Geoană şi Paşcu. Cu Paşcu m-am întâlnit în vremuri grele, într-un moment în care i s-a permis să viziteze Londra. I-am arătat un loc al Camerei Comunelor, fără echivalent în România. I-am spus ”Aici este locul unde votăm NU”. Mircea Geoană a fost un aliat special. În calitatea de ministru de Externe, era preşedinte în exerciţiu al OSCE în 2001 când Macedonia a apucat-o pe calea războiului civil. Împreună cu Javier Solana şi Mircea Geoană mergeam cu regularitate la Skopje pentru a realiza un plan de pace şi pentru a-l implementa. Am oprit un potenţial conflict sângeros, iar Mircea a fost un partener cheie, cu o contribuţie decisivă în această aventură nobilă. Fără acele demersuri diplomatice din 2001, contagiunea către România şi întreaga regiune ar fi fost o catastrofă”, şi-a amintit Robertson.

George Robertson a fost ministru al Apărării în Marea Britanie (1997-1999) şi secretar general al NATO, în perioada octombrie 1999 – ianuarie 2004. La summit-ul NATO de la Praga a fost cel care a anunţat decizia Alianţei de a invita şapte state, între care şi România, de a adera în 2004.
Pentru serviciile aduse ţării sale a fost numit Lord of Port Ellen şi este membru pe viaţă al Camerei Lorzilor.

Mesajul lordului George Robertson la 10 ani de la aderarea României la NATO

| Actualitate |