Uniunea Europeană se descrie ca fiind un model pentru libertatea presei şi o putere globală exemplară, însă a eşuat în a face faţă provocărilor care afectează jurnaliştii din statele membre, potrivit unui raport al organizaţiei Committee to Protect Journalists.

Deşi multe dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE) ocupă poziţii de top în clasamentele internaţionale privind libertatea presei, există provocări semnificative care subminează această libertate şi apar noi ameninţări, se spune în raportul realizat de Committee to Protect Journalists (CPJ), care se prezintă pe site-ul propriu ca fiind o organizaţie independentă şi nonprofit, ce promovează libertatea presei în lume.

Conform sursei citate, legi care penalizează defăimarea şi blasfemia sunt încă în vigoare în câteva state membre, având un efect de intimidare asupra jurnaliştilor; supravegherea la scară largă ameninţă confidenţialitatea surselor ziariştilor; accesul la informaţii rămâne limitat; măsurile de combatere a terorismului au determinat implementarea unei legislaţii şi a unor practici care limitează drepturile jurnaliştilor şi se răsfrânge asupra capacităţii lor de a-şi exercita profesia.

Deşi cazurile de violenţă sunt mai puţin frecvente, jurnaliştii au fost vizaţi de organizaţii criminale în Italia şi Bulgaria, intimidaţi de către poliţişti în Spania şi ucişi de organizaţii religioase extremiste în Franţa.

„Eşecul Uniunii Europene de a face faţă acestor provocări nu numai că afectează jurnaliştii în interiorul statelor membre, ci subminează capacitatea UE de a apăra libertatea presei în afara graniţelor sale, oferindu-le statelor autoritare alibiuri convenabile pentru propriile lor politici represive”, se spune în raportul CPJ.

„Cum poate Uniunea Europeană să spere că va convinge alte guverne, precum cele din Turcia şi China, să îşi îmbunătăţească rezultatele privind libertatea presei, când ea însăşi se află în culpă?”, a declarat Philippe Hensmans, directorul Amnesty International Belgium, citat în raportul CPJ.

Jurnalişti şi apărători ai libertăţii presei care au fost intervievaţi pentru acest raport al CPJ au susţinut că prioritatea Uniunii Europene ar trebuie să fie asigurarea că statele membre respectă Carta drepturilor fundamentale, care stabileşte valorile şi standardele la care politicile UE trebuie să adere. Acest raport reflectă totodată îngrijorările lor şi reliefează cazurile care confirmă că, necerându-le statelor membre să fie responsabile, Uniunea Europeană nu apără ferm şi consecvent libertatea presei, se spune în acelaşi raport.

Angajamentul Uniunii Europene faţă de principiile care au stat la baza sa este ameninţat în momentul în care unele state membre nu ţin cont de propriile lor responsabilităţi democratice. În acest sens, raportul face referire la Ungaria, în care, sub conducerea premierului Viktor Orbán, presa de stat a devenit o portavoce a Guvernului maghiar, publicitatea de la stat a fost folosită ca modalitate pentru recompensarea prietenilor Executivului şi ca pedeapsă pentru disidenţi, iar jurnaliştii independenţi au fost marginalizaţi, fiind introduse totodată limitări privind libertatea de informare, fapt care a făcut să fie dificil pentru ziarişti să investigheze cazurile de corupţie.

Deşi provocarea lui Viktor Orbán a fost privită ca un atac direct asupra jurnaliştilor şi a valorilor fundamentale ale Uniunii Europene, ea nu a fost contracarată prin acţiuni ferme, precizează CPJ. Cu excepţia unor proceduri limitate privind încălcarea drepturilor şi a rezoluţiilor Parlamentului European, Uniunea Europeană a întârziat să ia măsuri în acest caz. Sub presiunea statelor membre determinate să îşi păstreze suveranitatea, Uniunea Europeană nu a activat mecanismele sale privind protejarea statului de drept, care presupune sancţionarea statelor care neagă angajamentele asumate şi care ar fi putut preveni situaţia din Ungaria, se spune în raport.

Cele mai importante instituţii ale Uniunii Europene – Comisia Europeană, Consiliul, Parlamentul European şi Curtea de Justiţie – au părut slab dotate pentru a putea face faţă încălcărilor libertăţii presei. Acestea nu pot să anuleze legile naţionale privind defăimarea sau să protejeze sursele jurnaliştilor. În schimb, se lasă în responsabilitatea statelor membre şi a altor instituţii europene interguvernamentale, precum Consiliul Europei şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luarea de măsuri pentru apărarea libertăţii presei.

Totuşi, puterea UE de a emite directive privind, de exemplu, serviciul public de televiziune şi radio, agenda digitală, secretele comerciale sau deciziile cadru privind rasismul şi xenofobia, au un impact direct asupra jurnaliştilor, determinând condiţiile sub care aceştia îşi desfăşoară activitatea. La fel se întâmplă cu rolul său în coordonarea statelor membre în privinţa măsurilor de combatere a terorismului şi finanţarea programelor de cercetare şi a instituţiilor academice.

Astfel, jurnaliştii trebuie să fie permanent în alertă privind iniţiativele UE, cum este şi directiva cu privire la secretul comercial, care influenţează aspectele pe care ziariştii le pot dezvălui despre corporaţii.

Pe de altă parte, potrivit aceluiaşi raport, în ciuda faptului că produc o cantitate imensă de informaţii şi menţin un mecanism impresionant de comunicare, instituţiile UE nu sunt modele de transparenţă.

Deşi este un organism „mai puţin închis ca în urmă cu 20 de ani”, după cum a afirmat directorul Ethical Journalism Network, Aidan White, citat de CPJ, accesul la documente cheie şi la reuniuni importante care ar putea permite jurnaliştilor să îşi îndeplinească rolul de „câini de pază” ai democraţiei este limitat în mod nejustificat. „Când soliciţi acces la informaţii sau la documente care ar putea contrazice punctul de vedere oficial, uşile se închid şi purtătorii de cuvânt nu te ajută cu adevărat”, susţine, în acelaşi raport, jurnalistul Jean-Pierre Stroobants, corespondent al publicaţiei franceze Le Monde.

Protejarea şi susţinerea avertizorilor de integritate din Uniunea Europeană sunt, de asemenea, considerate la un nivel scăzut, potrivit aceluiaşi raport. Doar două din cele nouă instituţii ale UE au implementat regulile interne cerute de statutul avertizorilor, care lansează alerte în diferite chestiuni, iar lipsa de unitate în statele membre privind acest domeniu complică şi mai mult eforturile UE în această zonă.

Totuşi, când vine vorba despre negocierile cu potenţialele state membre, UE pare să fi făcut din libertatea presei o cerinţă importantă, se spune în acelaşi raport, făcându-se trimitere la Turcia. Pentru jurnaliştii forţaţi să muncească într-un climat represiv, precum cele din Turcia şi Serbia, poate oferi un sprijin vital influenţa Uniunii Europene, care poate solicita modificări substanţiale în legislaţia sau în codul penal al unei ţări candidate.

Pe de altă parte, CPJ face în raportul său şi o serie de recomandări pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale. Printre acestea se numără faptul că Uniunea Europeană trebuie să îşi demonstreze angajamentul faţă de libertatea presei, folosind capacitatea de care dispune, inclusiv suspendarea dreptului de vot al unei ţări membre atunci când aceasta încalcă prevederile Cartei drepturilor fundamentale.

De asemenea, potrivit raportului, Uniunea Europeană se poate asigura că atât un stat membru, cât şi o ţară candidată la UE nu îşi neagă propriile responsabilităţi, între acestea numărându-se asigurarea accesului la informaţii şi existenţa unei prese libere şi robuste.

Totodată, prin îmbunătăţirea accesului la documente şi informaţii în toate instituţiile şi statele membre, UE îşi poate demonstra angajamentul în privinţa deschiderii şi transparenţei. De asemenea, susţinând utilizarea tehnicilor de criptare puternice, UE va permite o protecţie mai bună a jurnaliştilor şi a surselor lor, se spune în acelaşi raport.

La rândul lor, statele membre ale Uniunii Europene îşi pot demonstra angajamentul faţă de principiile fondatoare ale UE prin eliminarea legilor care incriminează defăimarea, calomnia şi blasfemia, asigurându-se totodată că legislaţia privind discursul motivat de ură şi privind lupta înpotriva extremismului nu sunt folosite pentru a restricţiona relatările critice ale jurnaliştilor.

În raport se mai menţionează că libertatea presei este un factor cheie pentru ţările care doresc aderarea la Uniunea Europeană. Raportul face trimitere în acest sens la cinci ţări – Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia şi Turcia – şi la alte două state potenţial candidate – Bosnia şi Herţegovina şi Kosovo.

Raportul face scurte trimiteri şi la România. Astfel, se precizează că incriminarea defăimării a fost eliminată din legislaţia din Cipru, Estonia, Irlanda, România şi Marea Britanie, potrivit unui raport din 2014 al International Press Institute.

De asemenea, raportul face referire la informaţiile Transparency International, potrivit cărora doar Luxemburg, România, Slovenia şi Marea Britanie au o legislaţie pentru protejarea avertizorilor de integritate care este considerată avansată.

Raportul Committee to Protect Journalists a fost publicat pe 29 septembrie, pe site-ul organizaţiei, fiind scris de Jean-Paul Marthoz, corespondent al CPJ pe lângă Uniunea Europeană. Marthoz este un jurnalist belgian şi un activist privind libertatea presei şi drepturile omului.

Uniunea Europeană a eşuat în faţa provocărilor privind libertatea presei

| Actualitate |