“De ce nu exploatăm noi gazele de șist? Fiindcă nu avem tehnologia” – explică premierul Victor Ponta. Ironia este, însă, că forajul la foarte mare adâncime a fost făcut posibil de un român. Inginerul Ion Basgan (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_%C8%98t._Basgan) a brevetat în 1934 o metodă revoluționară de forare, preluată rapid de companiile americane. Atâta doar că, după război, nimeni nu i-a plătit nici un fel de drepturi de autor inventatorului.

În 1965, o comisie de experți germani evalua datoria acumulată la 8,5 miliarde de dolari. Descendenții lui Ion Basgan solicita azi Statelor Unite despăgubiri în valoare de 100 de miliarde de dolari. Suma pare fantasmagorică, însă reprezintă un procent infim din profiturile obținute, timp de peste 80 de ani, de companiile americane de petrol și gaze care au folosit brevetul fără să plătească. Și continuă să o facă! Când are de dat, nu de luat, Marele Licurici de peste Ocean pare să se inspire din gândirea lui Ion Iliescu: “proprietatea intelectuală e un moft”.

În mod straniu, statul român nu a găsit niciodată cu cale să sprijine demersul urmașilor lui Ion Basgan. Deși, chiar în conturi private, asemenea capital ar produce cu siguranță efecte pozitive în economie. Ca să nu mai vorbim despre chestiunea de principiu: un cetățean român a fost furat, timp de opt decenii, chiar de aliatul nostru strategic, marele exportator de democrație și capitalism.

 

Gazele de șist și brevetul furat

| Articole |