“Dacă proiectul minier de la Roșia Montană continuă, Guvernul României și RMGC pot fi acuzate de vandalism cultural” – opinau, încă din 2010, experții britanici angajați chiar de Ministerul Culturii să evalueze patrimoniul din Masivul Cârnic și din împrejurimi. Concluziile acestora, lipsite de orice echivoc, n-au fost deloc pe placul comanditarului. Altfel nu se explică de ce, timp de trei ani, raportul a fost ținut secret. A fost nevoie de un proces pentru ca documentul să fie, în sfârșit, “declasificat”. Cu toate că fusese plătit parțial din bani publici și, parțial, dintr-o sponsorizare oferită de fundația Pro Patrimonio – căreia i s-a interzis, deasemenea, accesul la informațiile pentru care cheltuise 10.000 de euro. În ciuda faptului că aceste informații erau, în mod evident, de interes public.

Am citit din scoarță-n scoarță raportul experților britanici, în încercarea de a găsi un pretext legitim pentru secretizarea lui. Nu există așa ceva. Singura concluzie posibilă este aceea că responsabilii din Ministerul Culturii, în loc să apere patrimoniul național, au devenit avocații unei companii străine. Pentru interesele căreia sunt gata să sacrifice o moștenire de o “excepțională valoare universală.”

Experții britanici consideră Roșia Montană o “resursă de o importantă unică”. Nu, nu se referă la rezervele de aur și argint, ci la bogăția “peisajului cultural” care, în opinia lor, nu trebuie limitat doar la galeriile romane, cu toate că “acestea constituie cel mai mare și mai important complex de subterane miniere de pe cuprinsul Imperiului”. Vestigiile de suprafață, care oferă informații suplimentare despre “tehnologiile de procesare, așezări, ritualuri și comunități” sporesc semnificativ valoarea zonei.

Dar nu doar epoca romană reține interesul specialiștilor. Aceștia sunt de părere că Roșia Montană ar trebui studiată ca un “palimpsest” unic, care vorbește despre evoluția mineritului începând din Dacia pre-romană, până în epoca modernă.

“Este esențială înțelegerea faptului că importanța generală a ansamblului acestui peisaj minier este mai mare decât suma componentelor sale. Permiterea descărcării arheologice pentru oricare dintre aceste situri ar prejudicia ireparabil integritatea peisajului minier, ca tot unitar.” 

Experții britanici nu au nicio îndoială că Roșia Montană merită să fie inclusă în patrimoniul mondial. Pentru asta ar trebui să îndeplinească unul din cele cinci criterii ale UNESCO. Or, Roșia Montană îndeplinește patru dintre ele. Și, potrivit raportului, semnificația sa culturală “este cel puțin egală” cu a altor “peisaje miniere” deja incluse în patrimoniul mondial. Doar câteva exemple: RA¸ros, din Norvegia; Las Medulas, din Spania; Hallstatt/Salzkammersgut din Austria; Zollverein, din Germania; Blaenavon sau Ironbridge Gorge, din Marea Britanie.

“Nu constituie scopul acestui raport să detalieze fezabilitatea dezvoltării Roșiei Montane ca obiectiv turistic major. Totuși, merită notat că exemplele citate mai sus demonstrează că acest lucru poate fi realizat cu succes, că pot fi astfel create locuri de muncă și creștere economică pentru comunitățile locale și se poate genera un nou sentiment de mândrie și de reconectare cu trecutul pentru populația prezentului.”

Ce i-o fi deranjat pe responsabilii de la ministerul Culturii? Probabil concluzia: “Autorii raportului pledează pentru conservarea integrală, in situ, și continuarea investigării arheologice și istorice a acestui peisaj excepțional.”

Cine sunt autorii raportului? Trei eminenți specialiști în istorie și arheologie romană: prof. Adrew Wilson de la Universitatea din Oxford, prof. David Mattingly de la Universitatea din Leicester și dr. Michael Dowson, șeful Direcției de Arheologie din cadrul CgMs, cel mai mare grup independent de consultanță pe probleme de patrimoniu din Marea Britanie.

Raportul integral la http://totb.ro/wp-content/uploads/2013/10/Rosia-Montana-MD.pdf

Raportul ascuns: dovada trădării de la Ministerul Culturii