Un întreprinzător român a înțeles piața (ba chiar a înțeles-o bine!) și și-a tras o seră de roșii. Roșiile cu pricina cresc în vată minerală! Semințele sunt modificate genetic și aduse din Olanda. Nutriția plantelor se asigură prin niște picurătoare activate de un program de computer din 15 în 15 minute. Plantele respective dau nu știu câte recolte pe an! Nu știu de ce m-am dus cu gândul la ficatul de gâscă, îngrășat cu sila (foie gras). Efectiv sunt niște plante îmbuibate, forțate să producă și apoi ”mulse”. Dar nu e bai; că doar nu sunt roșii ”adevărate”! Sunt ele însele un produs de laborator, unul predestinat să suporte un astfel de maraton (re)productiv. Sera ca atare, arăta ca un laborator, inginerul se plimba pe acolo cu un aer de IT-ist înrăit.

Ciclurile naturale? Nutriția naturală? Anacronisme! Într-un univers de asfalt, vata minerală va fi noua țărână! Viitorul tot e din vată. De sticlă! Legumele și fructele vor arăta exact ca-n cărțile ilustrate pentru copii. Nu desenele vor încerca să stilizeze realitatea lor, ci legumele vor fi expresia de laborator (și de producție în masă) a desenelor. Un antropomorfism subtil. Legumele vor primi personalitate. Noi vom decide cum să arate roșia, ardeiul, castravetele.. Noi vom decide și ce gust să aibă: ”Doriți o roșie picantă sau clasică? Sau poate vreți una ”ciupercuță”, din aceea cu picățele albe, sunt noi pe piață, pentru ăsta micul!” ”Ăla micul” va privi încântat, în sus, spre părintele cam fâstâcit, rămas încă tributar vechilor concepții despre roșii: ”Da, taaatii, vleau cu loșie ciulpecuțăăăă!” Vor fi și legume muzicale! Le tai și din ele se aude ”La mulți ani!” în engleză, franceză, spaniolă, germană, rusă și chineză. În română, nu, căci e prea mică piața. Vor fi și legume vesele, săltărețe, zâmbitoare. Copiii (și ei, discret ajustați genetic și născuți aseptic din ”donația” unor cupluri – ori chiar grupuri – incerte ca gen) le vor prefera cu predilecție. Legumele cu surprize nu vor lipsi nici ele. Vei tăia o roșie și din ea va ieși un brocolli mic, care va arăta ca un super-hero din cartoons-urile la modă.

Ne vom face picnicurile pe câmpii acoperite cu iarbă nemuritoare. Ici, colo, câte un iepure controlat de un computer, va țopăi zglobiu, drăgălaș, având pe urechi marca inconfundabilă a vreunui brand (unul dintre cele maximum 100 care vor stăpâni piața planetei)! Nu e cazul să ne panicăm, e mai bine așa! Nașterile vor fi sub control, hrana va fi sub control. Sub controlul celor 100 de mega-corporații.

De unde și condescendența corectă (politic?) pe care trebuie să o resimțim în mod necesar față de țăranul intervievat în reportajul cu pricina și care, auzind de sera de la marginea satului, a declarat, știrb: ”Vată de sticlă? Cum, Doamne iartă-mă, să crească roșiile în vată de sticlă? N-am mai auzit de așa ceva! Roșiile cresc în pământ, doamnă… În pământ de grădină! Vata de sticlă o pui, așa, în jurul casei, să nu intre șobolanii!”

Viitorul e din vată de sticlă