Alex Leo Şerban a deschis programul Conferinţele TNB din 2009 printr-o întâlnire cu cinefilii, care au umplut Sala Atelier a instituţiei de spectacol. Directorul TNB, Ion Caramitru, precum şi directorul adjunct artistic al instituţiei, Ilinca Tomoroveanu, au asistat la prelegerea lui Alex Leo Şerban, iar în sală s-au mai aflat, printre alţii, criticii de film Mihai Chirilov, directorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania – TIFF, şi Magda Mihăilescu.
Alex Leo Şerban i-a dedicat prelegerea “unei prietene”, Gabriela Tudor (fost director al Fundaţiei Pro Helvetia România, decedată la începutul lunii ianuarie n.r.), care “a pus bazele managementului cultural în România”.
Pornind de la întrebarea “Şi totuşi, de ce vedem filme?”, criticul a vorbit despre istoria cinematografiei şi specificul celei de-a şaptea arte, ilustrându-le cu secvenţe din pelicule precum “Bande a part” şi “Dispreţul / Le Mepris” de Jean-Luc Godard, “Şi corabia înaintează / E la nave va” şi “Opt şi jumătate / 8 1/2″ de Federico Fellini, “Vertigo” de Alfred Hitchcock, “Eclipsa” de Michelangelo Antonioni, “Unora le place jazz-ul / Some Like It Hot” de Billy Wilder, “Shanghai Express” de Josef von Sternberg şi “Pulp Fiction” de Quentin Tarantino.
Alex Leo Şerban nu a uitat însă începuturile cinematografiei – filmuleţul “La Sortie des Usines Lumieres”, realizat de pionierii cinematografiei, fraţii Lumiere, probabil primul film făcut vreodată, vizionat în 1895 la Grand Cafe din Paris. Audienţa de atunci s-a speriat în timpul proiecţiei de trenul de pe ecran, alb-negru, bidimensional, percepându-i înaintarea ca realitate. “Este nevoie să ne repunem în postura acelor spectatori inocenţi, dacă mai putem”, a spus Alex Leo Şerban, susţinând că relaţia spectatorului cu cinematograful este “de tip aură”, însă a fost deteriorată prin apariţia televiziunii.
Pornind de la scena din “Bande a part” de Godard, în care cele trei personaje aleargă prin Muzeul Luvru, Alex Leo Şerban a spus că aşa vede el istoria cinematografiei, ca pe un imens muzeu, în care oamenii trec în fugă pe lângă multe filme, din cauza lipsei timpului şi a disponibilităţii. “Paradoxal este că acum avem posibilitatea de a accesa orice film, de la fraţii Lumiere până astăzi”, a remarcat criticul.
Potrivit lui Alex Leo Şerban, motivul pentru care oamenii se mai uită totuşi la filme este că le oferă “o fereastră spre o altă realitate”, prin evadare, aventură, seducţie, emoţie şi hipnoză.
În plus, filmul este “ceea ce nu pot face celelalte arte, nici măcar la un loc”, şi chiar dacă este o sinteză între fotografie, muzică, literatură, cinematografia “rămâne după ce am epuizat toate celelalte arte”, a mai spus Alex Leo Şerban, precizând că filmul poate reda, de exemplu, visul, ceea ce nicio altă artă nu poate face. Mai mult, “cinamtograful îşi permite luxul de a contempla lumea”, a mai spus Şerban, exemplificând cu proiecţia finalului “iritant” al filmului “Eclipsa” de Michelangelo Antonioni, în care sunt înşiruite mai multe cadre aproape fixe, timp de opt minute.
Criticul a spus că recomandă ca prima vizionare a unui film să aibă loc obligatoriu într-o sală de cinema, unde publicul priveşte în sus, şi nu în jos, ca la televizor, după cum a remarcat Godard, şi unde filmul este arătat aşa cum l-a imaginat regizorul, pe marele ecran şi fără întreruperi, chiar dacă, în sălile româneşti, pot fi auzite şi convorbirile la telefonul mobil ale spectatorilor în timpul proiecţiei.
Alex Leo Şerban este critic de film, senior editor la revista Dilema Veche şi colaborator la alte publicaţii, precum Elle, Idei în dialog, LiterNet, Observator cultural şi Suplimentul de cultură. A predat la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti şi la UNATC, iar în prezent ţine un curs pentru masteranzi la Centrul de excelenţă pentru studiul imaginii
Absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, Alex Leo Şerban a debutat, în 1976, cu un poem în Chicago Review, SUA. A scris, în colaborare cu Mihai Chirilov şi Ştefan Bălan, volumul “Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele” (Editura Idea), distins cu Premiul Asociaţiei Criticilor de Film din România, şi, în colaborare cu Şerban Foarţă, “Jeu de paume” (LiterNet, schimb de epistole versificate în limba franceză), “Dietetica lui Robinson” (Editura Curtea Veche, volum nominalizat la Premiile României literare şi la cele ale Uniunii Scriitorilor) şi “De ce vedem filme” (Editura Polirom, Premiul de critică cinematografică al Uniunii Cineaştilor). În curînd îi va apărea un al doilea volum despre film la Editura Polirom. În plus, Alex Leo Şerban se ocupă şi de colecţia “Biblioteca de film” a Editurii Humanitas.
A fost în juriile multor festivaluri de film, româneşti şi internaţionale şi fost publicat în diverse reviste străine: Cahiers du cinema, Franţa, Carta di cinema, Italia, Cover Magazine, SUA. A fost singurul critic român invitat în emisiunea “Double Je” a lui Bernard Pivot şi a fost intervievat de “The New York Times”. În ianuarie 2008 a fost ales – în urma unui sondaj pe site-ul Cinemagia – “Criticul de film preferat al cinefililor români”. (Laura Mitran, Mediafax)
Alex Leo Şerban a deschis Conferinţele TNB din 2009
