
Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul, / sub cortul adormiţilor gutui / şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, / văzduhul serii mi-ar părea căprui. [...] (Nichita Stănescu – Lună în câmp)

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul, / sub cortul adormiţilor gutui / şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, / văzduhul serii mi-ar părea căprui. [...] (Nichita Stănescu – Lună în câmp)