Librăria Humanitas de la Cișmigiu organizează miercuri, de la ora 19.00, o seară japoneză dedicată romanului Matase de Alessandro Baricco, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ la editura Humanitas Fiction.

La eveniment vor participa criticii literari Elisabeta Lasconi și Adina Dinițoiu, istoricul Mirela Murgescu și Yasuyuki Tagaki, președintele Asociației Culturale „Tomodachi“. Moderatorul întâlnirii va fi Șerban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru“ din cadrul Universității Româno-Americane. În a doua parte a evenimentului, plecând de la o prelegere despre rolul mătăsii în vestimentația tradițională japoneză, publicul va putea asista la o prezentare de chimonouri.

La 1861, o epidemie care ucide viermii de mătase ameninta să aducă ruina în înfloritorul orășel francez Lavilledieu, unde șapte filaturi produc prețioasele fire din care se țese senzualul și inefabilul material. Singura soluție este o călătorie până în îndepărtata Japonie, unde crescătoriile nu au fost afectate. Străinilor nu le este însă îngăduit să intre în țara Soarelui-Rasare, iar periculoasa misiune îi este incredințată tânărului Hervé Joncour, care și-a abandonat cariera militară în favoarea mătăsii. Traversând toată Europa și Asia, el ajunge „la capătul lumii“, iar acolo, pe domeniul seniorului Hara Kei, are loc întâlnirea care îi va schimba viața.

Pendulând între cele două lumi și între două femei – soția din Franța și iubita intangibilă din Japonia, amândouă în așteptare –, Hervé Joncour străbate continente și cartografiază teritoriile pline de neprevăzut ale iubirii.

Alessandro Baricco s-a născut în 1958 la Torino. El și-a luat licența în filozofie cu Gianni Vattimo și a studiat pianul la conservator. A publicat cronici muzicale și două eseuri despre muzică bine primite de public: Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini (1988) și L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992).

A debutat în literatură în 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007) și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai citiți și iubiți scriitori din Italia, recompensat cu premiile Selezione Campiello, Viareggio și Palazzo del Bosco. Au urmat Oceano mare (1993), Seta (1996), ecranizat în 2007, City (1999), Senza sangue (2002), Questa storia (2005), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014) și Tre volte all’alba (2103).

A publicat cronici în mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate în volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) și Barbarii. Eseu despre mutații (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer și Moby Dick al lui Herman Melville. A scris două texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002, Humanitas Fiction, 2013), după care Giuseppe Tornatore a realizat filmul Legenda pianistului de pe ocean, și Davila Roa (1996).

În 1993 a inițiat o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul „Dragostea e un pumnal“, prin care încerca să arunce o punte între lumea poeziei și publicul larg. După experiența din radio și televiziune, a înființat la Torino o școală dedicată tehnicilor narative, purtând numele „Pickwick“, în care abordează, împreună cu grupuri de tineri scriitori, problemele prozei în era computerului.

Seară japoneză, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu