Petiţie pentru protejarea râurilor de munte, faţă de construcţia a peste 500 de microhidrocentrale

WWF România a iniţiat o petiţie în care solicită protecţie legală pentru cele mai valoroase râuri de munte din România, ameninţate de peste 500 de proiecte de microhidrocentrale, propunându-şi să obţină modificarea legislaţiei cu ajutorul semnăturilor cetăţenilor.

Organizaţia WWF România a lansat campania naţională „Râurile de munte: ultima şansă”, urmând modelul campaniei „Salvaţi pădurile virgine” din 2011, când peste 100.000 de români au contribuit la modificarea legislaţiei în favoarea pădurilor virgine.

WWF îşi propune ca, alături de susţinătorii campaniei, să obţină protecţia legală pentru cele mai valoroase râuri de munte din România, ameninţate în prezent de peste 500 de proiecte de microhidrocentrale (MHC), aflate în diferite stadii de avizare, construire sau funcţionare.

Nucleul campaniei este o petiţie disponibilă pe website-ul www.raurileromaniei.ro, adresată ministrului Pădurilor, Apelor şi Pisciculturii, Lucia Varga.

WWF România solicită autorităţilor relevante desemnarea unor zone de excludere pentru construcţia MHC (WWF a propus autorităţilor un set de criterii în acest sens) şi implementarea unor mecanisme clare de pre-planificare a dezvoltării durabile pentru acest sector (pentru restul râurilor aflate în afara zonelor de excludere) care să permită o evaluarea serioasă şi durabilă a corpurilor de râuri, nu numai din prisma potenţialului tehnic energetic, ci şi a impactului şi, respectiv, a valorii ecologice, economice şi sociale.

De asemenea, organizaţia solicită suspendarea procesului de autorizare şi construcţie de noi microhidrocentrale, prin emiterea unui ordin de ministru, până la implementarea acestui proces de pre-planificare, pentru a se evita noi dezastre ecologice pe râurile din România, similare cu cazurile Capra, Buda, Otic şi nu numai, şi modificarea legislaţiei referitoare la avizarea, construcţia şi functionarea MHC, astfel încât să se soluţioneze problemele identificate.

„Campania noastră pentru salvarea râurilor de munte nu are scopul de a opri dezvoltarea economică, dimpotrivă, urmăreşte să obţină implementarea unei viziuni economice pe termen lung, pentru cetăţeni şi pentru natură. Într-o realitate nouă, în care importanţa apei devine din ce în ce mai evidentă la nivel global, garantarea accesului la apă al cetăţenilor şi protejarea surselor de apă vor fi cruciale pentru asigurarea confortului de viaţă, dar şi a perspectivelor de dezvoltare”, a declarat Magor Csibi, director WWF România.

În România, peste 500 de MHC-uri se află în stadii diferite de avizare, construire sau funcţionare, peste un sfert fiind în arii protejate sau la limita acestora. Construcţia unui număr de aproximativ 300 de astfel de MHC-uri a fost deja aprobată fără niciun fel de pre-planificare strategică la nivelul bazinelor râurilor şi la nivel naţional, arată WWF România.

Problemle cauzate de construcţia de MHC-uri identificate de organizaţie includ: afectarea apelor dulci de suprafaţă şi subterane (România se află printre statele cu surse utilizabile de apă relativ scăzute, cu 2.660 metri cubi pe cap de locuitor pe an, faţă de media europeană de peste 4.000 de metri cubi pe cap de locuitor pe an) şi faptul că se intervine asupra cursului natural al râurilor, deteriorandu-se funcţiile ecologice (reţeaua de râuri de munte include peste 13.500 de kilometri de râuri cu stare ecologică bună şi foarte bună, pe porţiuni vizate pentru construcţia de MHC-uri).

„Un curs de apă îndiguit, barat sau captat îşi pierde foarte multe caracteristici şi nu mai poate fi niciodată comparat cu un râu natural care deţine habitate şi funcţii ale ecosistemelor sănătoase. Cei mai afectaţi sunt peştii, pentru că o mare parte dintre speciile de peşti migrează sezonier pentru înmulţire, hrănire, în aval şi în amonte pe cursul râurilor. Vidra este, de asemenea, o specie protejată la nivel national şi internaţional, al cărei habitat este afectat de construirea microhidrocentralelor”, conform studiilor organizaţiei.

WWF România mai arată că nu se opune tuturor dezvoltărilor de microhidrocentrale, dar nu este de acord cu eticheta de „energie verde” legată de acestea, motivând că „microhidrocentralele nu produc emisii de carbon, dar afectează în mod serios ecosistemele râurilor şi produc efecte ce nu mai pot fi recuperate nici prin ample măsuri compensatorii”.
Totodată, mai atrage atenţia organizaţia de mediu, România şi-a atins deja obiectivele privind producţia de energie din surse regenerabile pentru 2020, iar în momentul de faţă produce un surplus de energie pe care, din motive tehnice, nu îl poate stoca sau transporta pe distanţe mari, pentru export.

Conform declaraţiilor recente ale reprezentanţilor ANRE: ţinta asumată de România în conformitate cu Directiva 2009/28/EC privind ponderea energiei din surse regenerabile de energie în consumul final de energie la nivelul anului 2020 (de 24%) a fost realizată în anul 2010 la nivelul de 23,6%, România clasându-se pe locul al doilea în rândul statelor membre UE cu privire la gradul de realizare a ţintei propuse, mai spun reprezentanţii WWF România.

În acest context, România ar trebui sa puna accent pe creşterea eficienţei energetice (un sector în care ţara noastră are un potenţial enorm neutilizat) şi să promoveze acele surse de energie regenerabilă cu impact redus asupra biodiversităţii, concluzionează sursa citată.
În septembrie anul trecut, ministrul Mediului Rovana Plumb a semnat Ordinul privind stabilirea criteriilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine din România, în urma petiţiei WWF România care a strâns 100.000 de semnături.

Anul trecut, ONG-urile din Coaliţia pentru Mediu din România au reclamat de mai multe ori că albiile râurilor de munte Capra, Buda şi Otic, din judeţul Argeş, şi odată cu ele habitate naturale protejate prin lege, au fost distruse prin construcţia de microhidrocentrale.

Preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delat”, Liviu Mihaiu, spunea atunci că este vorba despre 300 de râuri afectate de construcţia a 500 de microhidrocentrale, în cele mai multe cazuri în mod ilegal, în lipsa documentelor necesare – a acordurilor de mediu actualizate şi a unui studiu de evaluare adecvată privind protejarea biodiversităţii – şi „cu complicitatea autorităţilor”.
Reprezentanţii asociaţiei arătau că unul dintre investitori a solicitat şi a primit, în 3 septembrie 2012, un acord de mediu actualizat de la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului din Piteşti, cu toate că, în urma unui control al Gărzii de Mediu, efectuat în iulie anul trecut, fusese amendat cu 100.000 de lei pentru „nereguli flagrante”.

Ministrul Mediului Rovana Plumb spunea, în octombrie anul trecut, că va solicita realizarea unui studiu de evaluare pentru protecţia biodiversităţii în zonă şi că, până la finalizarea acestuia, nu mai trebuie eliberat niciun acord de mediu sau aviz pentru construcţia de microhidrocentrale.

Petiţie pentru protejarea râurilor de munte, faţă de construcţia a peste 500 de microhidrocentrale

| Petiții |