când lenevești între perne

și femeia înoată sub plapumă

sirenă despletită

când îi moi sfârcurile în vin

și însetat i le sugi

 

ești boier

 

când suspină sub degetele

tale fermecate și cerul se despică

mustind de îngeri

când prins în dezmierdări

nepăsător lași timpul să se prăbușească

lângă pat

 

ești boier

 

când lenea te cuprinde

și doar ce-ți miști puțin

capul să te așezi mai bine

între perne

și să-ți aprinzi țigara

 

ești boier

 

după revii în rândul boilor

cu spinarea tocmai bună să fie deșelată

Adrian Chivu

când lenevești între perne

| Poezie, Pretexte literare |