-Prinde-l mai bine, îi strigă gâscanul fiului lui. Urcă-te pe el. Așa! Nu închide ochii! Strânge pumnii. Strânge-i bine. Dă-i. Nu așa, că nu ești femeie. Uită-te puțin la mine. Îi dai…Exact. Așa, așa și mai tare. Dă-i, dă-i. Sucește-i-o. Sucește-i-o până face trosc. (trosc) Lasă-l, gata, ajunge. Șterge-te de praf și vino-ncoa.

Gâscanul se ridică de pe piatră.

-Fii atent puțin. Ții pumnul bine strâns și nu ți-l îndoi, că poți să-ți rupi articulația. Să fie la nivel, ca un ciocan, da?

-Da, zise puiul de gâscă.

-Meriți să-ți iau un suc, zise gâscanul. Hai la cârciumă. Nu trebuie să fii mototol. Ți-a zis cineva ceva, îl aranjezi fără prea multe vorbe.

Puiul de vrăbiuță se zbătea cu aripa ruptă. Găscanul îi dădu una după ceafă puiului lui și îi zise:

-Două lucruri să reții și să le respecți cu sfințenie: să nu ataci niciodată dacă nu ești atacat și, dacă poți evita o luptă, evit-o.

Înainte să ia prima gură de țuică, curățând cu mâna niște firimituri de pe masă, îi spuse fiului:

-Și să știi de la mine că cel mai bun atac e apărarea. Și să nu îndoi încheietura. Iar când strângi pumnul nu-ți băga degetul mare sub degete, că ți-l scrântești. Ia strânge palma. Vezi, dacă-mi dai una acum, îți scrântești degetul. Ia ține-l cum te-am învățat. Strânge. Strânge bine. Strânge ca și cum ai avea un bob de aur pe care nu vrei să-l pierzi. Așa, gălușcă. Asta e! Când dai cu ăsta cu toată forța, se zice că ai dat o smetie.

o lecție

| Pretexte literare, Proză |